Dis djens qu'a n'ettadait mi

    Dis djens qu'a n'ettadait mi

    Das în pwateus vikait în (h)obbit. Ç'n'îre mi în pwateus depiaihant, wète et meutche, répî d'vîs et d'ène air que sûnie, ç'n'îre mi non pus în hhâs pwateus, veûd, piè d'sauviro, snas rîn po s'èhhêr et co po mindji : c'îre în pwateus de hobbit, çu que vût dîre qu'a z-y vikait bîn.
    Il y avoût în (h)euhh tot è fait rod comme în hublot, peinturlurè d'wahh, èvo în boto d'cuîve, djoûne bîn r'luhant, tot djeute au mwétan. L'(h)euhh-la s'deviéhit sus în poûtche que r'ssènait è în tunnel : în tunnel bîn aihant, snas fèdjêre, ês muhhs r'cwètchis d'lambris, în bî pèvè èvo des tèpis d'ssus ; grand do poûtche, il y avoût des selles bîn cîries et co trop-bîn des creutchats po z-eccreutchi les tchèpés et co les mantés - lo hobbit aimait bîn r'çûr. Lo poûtche s'èfoncit lan essèz, mais mi tot è fait è drâte lèye, das lo cotè dè holâye - Lè Holâye, comme tot lo monde lè heutchit è des lûes è l'èronde - et a z-y vè'it braumat des p'tits (h)euhhs tot rods, d'abord d'în cotè, et peus sus în aute. Lo hobbit n'avoût poit d'tchambes-haut : les tchambes, les sâlles d'ôve, les câves, les hamborés (et i n-y avoût braumat), des garde-rôbes (il y avoût des tchambes entîres po randji les rôbes), les cohînes, les pales, lo tout' îre bès, et, en fait', au pwatant do même poûtche. Les moilloes tchambes s'trovant tortotes è gâtche (quad' a ratrait), car i n'y avoût qu'zâlles qu'awant des f'nêtes, des f'nêtes rondes et co crûses, que d'nnant sus lo meix et co sus les près que d'valant ute djesqu'è lè rivêre.