Dis djens qu'a n'ettadait mi

    Das în pwateus vikait în (h)obbit. Ç'n'îre mi în pwateus dépiaihant, wète et meutche, rèpî d'vîs et d'ène air que sûnie, ç'n'îre mi non pus în hhâs pwateus, veûd, piè d'sôviro, snas rîn po s'èhhêr et co po mindji : c'îre în pwateus de hobbit, çu que vût dîre qu'a z-y vikait bîn.
    Il y avoût în (h)euhh tot è fait rod comme în hublot, peinturlurè d'wahh, èvo în boto d'cuîve djoûne bîn r'luhant tot djeute au mwétan. L'(h)euhh-la s'deviéhit sus în poûtche que r'ssènait è în tunnel : în tunnel bîn aihant, snas fèdjêre, is muhhs r'cwètchis d'lambris, în bî pèvè èvo dis tèpis d'ssus ; tot do grand do poûtche, il y avoût dis selles bîn cîries et co trop-bîn dis creutchats po z-eccreutchi lis tchèpés et co lis mantés - lo hobbit aimait bîn r'çûr. Lo poûtche s'èfoncit lan essèz, mais mi tot è fait en drâte lèye, das lo cotè dè holâye - Lè Holâye, comme tot lo monde lè heutchit è dis lûes è l'èronde - et a z-y wè'it braumat dis p'tits (h)euhh tot rods, d'abord d'în cotè, et peus sus în aute. Lo hobbit n'avoût poit d'tchambes-haut : lis tchambes, lis sâlles d'ôve, lis câves, lis hamborés (et i n-y avoût braumat), dis garde-rôbes (il y avoût dis tchambes entîres po randji lis rôbes), lis cohînes, lis pales, lo tout' îre bès, et, en fait', è pwatant do même poûtche. Lis mouilleues tchambes s'trovant tortotes è gâtche (quand a ratrait), car i n'y avoût qu'zâlles qu'awant dis f'nêtes, dis f'nêtes rondes et crûses, que d'nnant sus lo meix et co sus lis près que d'valant ute nesqu'è lè rivêre.